Clătite ca la Clopotiva

Clopotiva e un sat din Hațeg, pe lângă Retezat. Am fost acum mulți ani acolo, am mâncat niște clătite absolut extraordinare și de atunci tot încerc să regăsesc rețeta.

Se înmoaie untul la temperatura camerei. Să fie moale de tot.

Într-un castron se amestecă ouăle cu făina, un praf de sare și un praf de zahăr. Se folosește numai telul și asta e o chestie importantă.

Când sunt jumătate amestecate, se toarnă lapte treptat și se tot amestecă. Ideea e, ca la făină, să nu se facă cocoloașe.

Se adaugă untul și se freacă în continuare cu telul. Untul se va amesteca în compoziție dar vor rămâne mici bucățele plutind în compoziție. Amestecați cât puteți de bine, dar nu cu mixerul, nu vrem pastă.

În alt castron se pune cașcavalul ras, brânza rasă, smântâna și mărarul tocat. Se pune piper după gust și se amestecă totul să fie omogen. Când e gata, nivelați castronul și faceți marcaje ca și cum ați tăia felii de tort. Să vă iasă 8 felii, le lăsați acolo în castron.

Se ia o tigaie mai mare. Important e să fie antiaderentă.

Se încinge pe foc mare. Se pune un polonic și se întinde folosind gravitația și rotirea tigăii. Ideea e ca din cantitățile de mai sus să vă iasă cam 8 clătite deci puneți mai mult decât puneți la o clătită normală. După care se pârlește, 1 minute pe o parte, jumătate de minut pe cealaltă parte, nu mai mult. Aruncatul în sus face toată savoarea.

Se scoate clătita, se pune o parte din compoziția de cașcaval de mai sus, se împăturește în 2 și se lasă deoparte. Se repetă operația pentru toate clătitele.

Se pun clătitele așa împăturite înapoi în tigaie și se prăjesc încă 1,5 minute pe fiecare parte.

Se servesc fierbinți, cu o salată de roșii.