Gătitul pentru mine este o formă de relaxare. Asta e de fapt un eufism la “îmi place la nebunie să mănânc”.
Așa că, am început să fac, cum face orice bărbat, omlete dimineața în weekend iar încet încet am ajuns să reiau rețetele copilăriei, alea făcute pe vremea când se făcea mâncare adevărată.
Toate rețetele postate aici sunt făcute întâi pentru test. Nu există nici o rețetă postată pe care să nu o fi făcut întâi, eventual de mai multe ori până iese. Așa că aici nu sunt rețete din auzite, sunt doar exersate.
Sursele de inspirație ale rețetelor, într-o ordine total întâmplătoare, sunt maică-mea, prieteni, cunoscuți, alte site-uri. Și două-trei invenții personale.
Site-ul ăsta nu e un blog. E făcut mai mult pentru mine ca un loc în care să îmi salvez rețetele. Îmi pare rău, dar nu vreau nici like-uri, nici comentarii. În rest însă, puteți să faceți orice doriți voi cu informația de aici.
Dacă doriți să mă contactați: eu@cemanancazi.eu .
POFTĂ BUNĂ!