Vasilopita

O prăjitură grecească pentru anul nou.

Trebuie să vă zic toată povestea. Se spune că poporului i-a fost impusă o taxă așa de mare încât toată lumea a trebuit să renunțe la obiectele de valoare și le-a dat legiuitorului ca să poată să plătească. Sfântul Vasile, nervos, s-a dus la împărat și i-a spus că nu e bine, că exploatează poporul, că îi pune sindicatul în cap, ș.a.m.d. Iar împăratul … ghici ce? Nu a scos AK-ul ci a pus botu’ și a zis “da frate, ai dreptate. Ia-le înapoi”. Pe bune???

Și aici apare problema și totodată pilda (cu l). Le-a dat pe toate înapoi grămadă, dar nu mai știa nimeni care al cui era.

Așa că s-a petrecut un fel de comunism incipient. Sfântul Vasile a făcut o prăjitură mare (asta) și a pus în ea toate obiectele. Fiecare a primit câte o felie și care a câștigat la loto, bine, care nu… țeapă.

Zilele astea, la greci importantă nu e prăjitura în sine, ci tradiția tăierii Vasilopitei. Se face prăjitura și se ascunde 1 (una) bucată monedă în ea. Cine trage bucata de prăjitură cu moneda are binecuvântarea Sfântului Vasile tot anul.

Acum, la muncă. Se amestecă făina, praful de copt și migdalele măcinate.

Separat se mixează untul topit la temperatura camerei cu zahărul până se topește zahărul. Se adaugă iaurtul și se mixează tot.

Peste compoziția cu iaurt se adaugă treptat făina amestecată și vinul.

Se pune amestecul într-o tavă presarată cu făină. Nu uitați moneda spălată și dezinfectată, eventual tămâiată, de parcă nu contează că o să stea la 180 grade. Tava se pune la cuptorul preîncălzit la 180 grade pentru 45-50 minute.

Se scoate, se răcește și se servește cu zahăr pudră deasupra.