Pizza Napoletana

Pizza făcută în casă dar pe o rețetă strictă, fără figuri.

O rețetă după un bucătar italian

Într-un castron se pun 600ml de apă și se adaugă sarea. Se amestecă până se dizolvă sarea.

Se adaugă 100g făină în apă și se amestecă bine, până se dizolvă făina în apă. Cu mâna (bleah).

Se adaugă drojdia și se amestecă tot cu mâna (dublu bleah, că mai și pute).

Se adaugă restul de făină, treptat, în timp ce amestecați continuu, tot cu mâna (ce are ăsta, frate meleu??).

Și se tot amestecă până e destul de consistent aluatul pentru a fi scos din castron și pus pe blat. Aici vă apucați și îl frământați până îl găsește dracii. Ca să știiți când l-au găsit, apăsați cu un deget pe blatul făcut gogoașă. Dacă adâncitura vine înapoi singură după o vreme, e gata.

Acum se lasă la rece, în ceva închis, pentru 1 zi.

Se scoate și se taie bucăți de 250g. Se întind pe blatul dat cu făină și se mai frământă un pic după care se aranjează în formă de pizza.

Varianta 1: Se pune suc de roșii deasupra, frunze de busuoic proaspăt tocat mărunt și puțin oregano. Sare și piper proaspăt măcinat după gust.

Se pune la cuptorul preîncălzit la temperatura maximă până se rumenesc bine marginile. Se scoate, se presară cu mozarella fresco ruptă cu mâna. Merg și niște măsline kalamata sau verzi tocate mărunt.

Varianta 2: Se pune suc de roșii deasupra, frunze de busuoic proaspăt tocat mărunt și puțin oregano. Sare și piper proaspăt măcinat după gust. Deasupra se pun bucățele de mozarella normală și felii subțiri de salam uscat.

Se pune la cuptorul preîncălzit la temperatura maximă până se rumenesc bine marginile.

Și se servește.

Merge cu un vin roșu sec și un pic mai rece. Chianti, normal.